Ce lasam in urma.

Si ce suntem noi? Un suflet de om. Azi suntem, maine… nu. Si ce e important? ma tot intreb. Ne luptam, invingem, cadem, suntem infranti, o luam de la capat, demonstram, ne autodepasim, cautam, inflorim, aratam, traim. Simtim.

Omenia. Asta m-a invatat ea. Matusa mea favorita. Nici pana in ziua de azi nu stiu de ce o numeam Coca, pe cand de drept era Elena. “Mergem la tanti Coca azi!”. Dulceata, cafea diluata si indulcita in cescute pentru domnisoare, cascaval de Cotusca si branza topita moldoveneasca, placinte si tot ce aveau in camara ne puneau pe masa. Parca o aud: <Asa m-o invatat mamica: “Si daca ai fasoli, fasoli ii dai musafirului, ii pui pi masa! Tat si ai, aia ii dai!”>

Curata si organizata, gospodina si calculata. Si ce mai gazda. Ce mai gazda. Gradina plina cu flori, un petec de pamant organizat cu rosii, castraveti, ceapa. Chiar si o fantanita in curtea lor! Iar indarat un gardulet pentru gainusa cu puisori si ratuste. Totul parca rupt din cartile cu povesti ale lui Creanga.

Deja imi e dor de tine. Si ne vom revedea, caci nu suntem vesnici aici. Pana atunci, fii inger pazitor copiilor tai. Dar de acum, din Ceruri.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s